Din înfruntarea fricii cu furia, duminică în România a câștigat frica. De prăbușire economică și mai ales de incertitudine, de pierderea lumii în care trăim cu multele ei rele, dar cu acele câteva repere esențiale fără de care viitorul pare de neconceput.
Nicușor Dan a câștigat proiectând stabilitatea unui proiect, al unui parcurs. George Simion a pierdut proiectând instabilitate, un viitor incert, contradictoriu și neserios.
Societatea românească a făcut un efort uriaș să apere ceea ce putea să piardă iremediabil sau foarte greu de recuperat. Și a reușit. Nu am intrat în beznă, glonțul ne-a ratat. Și este extrem de important că romanii au înțeles în majoritate că, indiferent cât de nemulțumiți suntem, avem mai multe de pierdut.
Ceea ce nu înseamnă că problemele României s-au încheiat. Dimpotrivă, începe o perioadă foarte grea. România este în acest moment ruptă pe jumătate între două tabere care săptămâni de zile s-au luptat și detestat. Județele au fost împărțite aproape egal între cei doi candidați. Avem un președinte în interiorul granițelor și unul al diasporei. Un președinte al urbanului mare, și unul al ruralului și al urbanului mic.
România este împărțită între două culturi, între două lumi. Faptul că una dintre ele a pierdut nu înseamnă că nu mai e acolo, cu aceleași frustrări, poate chiar mai mari.
Va fi misiunea esențială a lui Nicușor Dan să unească această țară. Și ceea ce urmează după alegeri, inevitabile corecții bugetare, probabile creșteri de taxe, nu va fi unificator. Dimpotrivă, va genera noi tensiuni. Frica s-a liniștit după ce a învins, însă furia este posibil să se amplifice.
Prima misiune a lui Nicușor Dan va fi să desemneze un premier apt să creeze o majoritate. Asta presupune revenirea PSD în coaliția de guvernare, ceea ce mare parte dintre pesediști nu vor, pentru că știu ce urmează.
Și, dacă revin, nu vor accepta să dea premierul, pentru că partidul care are șefia Guvernului e cel mai expus. Dar cine să accepte să preia decontul dintr-un partid mai mic, în timp ce PSD va sta și în Guvern, și în Opoziție, cum a făcut în vremea Guvernului Ciucă?
Partidele care trebuie să guverneze, cu excepția remarcabilă a UDMR, sunt ele însele în criză. Ilie Bolojan are nevoie să reformeze PNL, ceea ce nu va fi nici ușor, nici lin. Taberele din PSD sunt deja prinse în bătălia pentru o putere pe care Marcel Ciolacu de facto nu o mai are. A pierdut masiv electorat și are nevoie să îl recupereze până la viitoarele alegeri.
Partide în criză care guvernează o țară în criză economică nu pot genera stabilitate.
Ar putea urma un guvern de sacrificiu de tehnocrați susținut din Parlament care să ia măsurile grele, dar nu va fi ușor să îi găsești pe cei dispuși la acest sacrificiu.
Așteptările de la Nicușor Dan sunt ridicate, cum au fost și de la Klaus Iohannis, marja de manevră a domniei sale nu e foarte mare și în condițiile dificile ale României, perioada de euforie și de miere va dura puțin.
Dacă regimul Nicușor Dan, prin guvernările pe care le va gira, nu va reuși să calmeze și să mulțumească majoritatea, dacă nu vor depăși momentul de criză economică în condiții acceptabile și nu vom avea reforme certe ale statului pe toate palierele sale, la viitoarele parlamentare extremismul va mătura totul.
A fost ultima dată când glonțul ne-a evitat milimetric. Data viitoare ori nu va fi pe țeavă, ori ne va izbi în plin. Și dacă va fi așa depinde în cea mai mare măsură de înțelegerea cauzelor care ne-au adus aici, cauzelor disperării care a făcut ca atât de mulți dintre români să cadă în plasa unor șarlatani politici.